Evghenii ȘEVCIUK

ACȚIUNI ÎMPOTRIVA INTERESELOR NAȚIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA

PROMOVAREA DESCHISĂ A SEPARATISMULUI, BLOCAREA REINTEGRĂRII ȚĂRII ȘI ACUZAȚII ADUSE CHIȘINĂULUI
Shevchuk a câștigat alegerile din 2011, imediat după alegeri acesta nu s-a remarcat prin ceva mai deosebit față de predecesorii săi, din nou un om loial Moscovei. Acesta a reafirmat obiectivului strategic a regiunii de integrare în Federația Rusă, a lansat inițiatve simbolice pentru armonizarea legislației locale cu cea rusă și a venit în repetate rînduri cu apeluri către Moscova pentru recunoaștere și sprijin financiar.

Pe durata mandatului său, Shevchuk a criticat constant autoritățile de la Chișinău pentru ceea ce el considera a fi presiuni economice și politice asupra regiunii Transnistria, descriind aceste măsuri ca pe o „blocadă” și acuzând Chișinăul de discriminarea populației transnistrene. De asemenea, a subliniat lipsa de respect pentru negocierile de statut și cooperare transnistreană, considerând că autoritățile moldovene subminează dialogul constructiv. În privința securității regionale, el a avertizat asupra presiunilor externe și a caracterizat situația ca un „război hibrid”, menținând însă o poziție de evitare a escaladării militare și pledând pentru stabilitate.

Mandatul său nu a produs progrese structurale în formatul de negocieri „5+2” pentru soluționarea conflictului transnistrian. Ba mai mult, într-un interviu acordat unui portal de știri din Rusia, Shevchuk critica lipsa de progres în negocierile oficiale privind conflictul transnistrean „Chișinăul subminează orice proces de dialog constructiv și ignoră înțelegerile privind statutul regiunii.”

În septembrie 2016 așa zisul președintele republicii separatiste, Evgheni Șevciuk, a aprobat prin decret prezidențial rezultatul referendumului din 2006, în care 97% din populație a optat pentru independență, urmată de unificarea cu Rusia.
Această decizie a fost criticată de Chișinău, care afirma că decretul subminează eforturile depuse de autoritățile din Republica Moldova și de partenerii internaționali implicați în negocierile în formatul 5+2, care vizează identificarea unei soluții viabile la problemele din Transnistria, respectând în același timp integritatea statului suveran Moldova. Decretul prevedea, ca prim pas, ajustarea sistemului juridic al regiunii la legile Rusiei.

În 2015, într-un interviu pentru presa locală, Șevciuk a declarat: „Autoritățile de la Chișinău continuă să aplice presiuni economice și politice asupra regiunii noastre, ignorând voința populației din Transnistria și dreptul nostru la autodeterminare.”

Pe scurt, Șevciuk a susținut și condus regiunea separatistă nerecunoscută; a promovat ideea că Transnistria își merită indepenența și doar în Federația Rusie e locul ei; a blocat orice perspectivă reală de reintegrare. Prin aceste acțiuni, el a contribuie la menținerea conflictului transnistrean și la slăbirea suveranității Republicii Moldova, acțiuni ce vin contrar intereselor naționale ale Republicii Moldova și pot fi catalogate conform codului penal. 

___________

Evghenii Șevciuk este  de profesie avocat și a urmat studii superioare la mai multe instituții academice din zonă, inclusiv la Transnistria State University, All-Russian Academy of Foreign Trade și Ukrainian Agricultural Academy, acumulând expertiză în domeniul juridic și economic. Cariera sa politică a început în anul 2000, când a devenit deputat în Sovietul Suprem al autoproclamatei Transnistrii, iar între 2005 și 2009 a deținut funcția de președinte al acestui parlament separatist. În 2011, Shevchuk a câștigat alegerile prezidențiale și a devenit al doilea lider al regiunii, funcție pe care a ocupat-o până în 2016. Mandatul său a fost marcat de eforturi pentru apropierea regiunii de Federația Rusă, inclusiv prin armonizarea legislației locale cu cea rusă și prin susținerea rezultatelor referendumului din 2006, în care populația votase pentru separarea de Republica Moldova și orientarea către Rusia. După pierderea alegerilor prezidențiale din 2016 în fața lui Vadim Krasnoselski, Shevchuk a părăsit Transnistria în iunie 2017, stabilindu-se în zona controlată de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. În 2018, autoritățile de facto din Transnistria l-au condamnat în absență la 16 ani de închisoare pentru delapidare și abuz în serviciu, acuzații pe care el le-a respins ca fiind motivate politic.